Guano Apes - Live [2003]

1. Quietly
2. No Speech
3. Money & Milk
4. Pretty in Scarlet
5. We Use the Pain
6. Living in a Lie
7. Open Your Eyes
8. Dick
9. Sing That Song
10. Mine All Mine
11. Sugar Skin
12. Move a Little Closer
13. You Can't Stop Me
14. Scratch the Pitch
15. Big in Japan
16. Dödel Up
17. Wash It Down
18. Diokhan
19. Gogan
20. Lords of the Boards

Cvartetul de rock alternativ din Göttingen, Germania a fost format în 1994 de către chitaristul Henning Rümenapp, basistul Stefan Ude şi toboşarul Dennis Poschwatta. Sandra Nasić urma să se alăture şi ea proiectului mai târziu în acel an.
Cariera celor de la Guano Apes a început practic în 1996 când au câştigat un concurs local de trupe "nesemnate" cu piesa "Open Your Eyes". A urmat apoi albumul de debut "Proud Like a God" în 1997. După o serie de turnee şi succes comercial, urmează în 2000 albumul de studio nr. 2 "Don't Give Me Names" cu single-urile "Big in Japan" -cover Alphaville- şi "No Speech" ce au mers în heavy rotation la posturile de radio.
"Walking on a Thin Line" în 2003 este al treilea şi ultimul album Guano Apes -până acum, cel puţin-, la doi ani după acesta, după lansarea Best-Of-ului "Planet of the Apes" şi un ultim turneu, trupa avea să se despartă în februarie 2005.
Membrii trupei s-au împărţit în diverse proiecte muzicale, Dennis Poschwatta concentrându-se pe noua lui formaţie Tamoto iar Sandra Nasić ocupându-se de albumul ei solo "The Signal" lansat în 2007. În 2006, Rümenapp, Ude şi Poschwatta s-au reunit, formând o nouă trupă numită IO împreună cu solistul american Charles Simmons, ei urmând să lanseze şi albumul de debut.
În 2009, formula completă Guano Apes e din nou împreună, concertează în numeroase oraşe din Europa şi anunţă că undeva în 2010 vor intra în studio pentru a înregistra un al patrulea album.

Bob Marley & The Wailers - Babylon by Bus [1978]

1. Positive Vibration
2. Punky Reggae Party
3. Exodus
4. Stir It Up
5. Rat Race
6. Concrete Jungle
7. Kinky Reggae8. Lively Up Yourself
9. Rebel Music
10. War / No More Trouble
11. Is This Love
12. Heathen
13. Jamming

Albumul "Babylon by Bus" a fost înregistrat în mare parte la Pavillon de Paris -restul la Londra- în iunie 1978 în timpul turneului "Kaya Tour". Conţine piese de pe albumele Bob Marley & The Wailers până la "Kaya" inclusiv şi redă o atmosferă live autentică.
Personalul trupei constă în însuşi Bob Marley ca vocal principal, chitarist şi compozitor, the Wailers Band ca trupă live şi the I Threes ca backing vocals.

Bob Marley s-a născut în micul sat Nine Mile din Saint Ann Parish, Jamaica cu numele de Nesta Robert Marley, părinţii lui fiind Norval Sinclair Marley-cetăţean jamaican de origine engleză şi culoare albă- şi Cedella Booker.
În 1955, pe când Marley avea 10 ani, tatăl sau a murit din cauza unui infarct la vârsta de 60 de ani. Bob Marley a fost tachinat în tinereţe datorită originii lui rasiale mixte şi el însuşi şi-a pus multe întrebări în această privinţă pe parcursul vieţii.
La 14 ani a părăsit şcoala pentru a face muzică cu Joe Higgs, un muzician local, adept al culturi Rastafari.
În 1963, împreună cu Bunny Wailer, Peter Tosh, Junior Braithwaite, Beverley Kelso, şi Cherry Smith au format grupul ska/ rocksteady "The Teenagers". Mai târziu au schimbat numele în "The Wailing Rudeboys", apoi în "The Wailing Wailers", moment în care au fost descoperiţi de producătorul muzical Coxsone Dodd, şi au rămas în final la denumirea de "The Wailers".
Acestea au fost începuturile pentru Bob Marley, care avea să devină şi să rămână legenda raggae şi o personalitate ce a influenţat atât în muzică, cultura Rastafari, cât şi în atitudinea tinerilor de peste glob.
Moştenirea lui Marley nu constă doar în muzica lui cu un puternic mesaj pacifist, cât şi în copiii lui -Sharon, Cedella, David "Ziggy", Stephen, Robert "Robbie", Rohan, Karen, Stephanie, Julian, Ky-Mani şi Damian- care toţi sunt muzicieni foarte talentaţi în segmentul raggae.

IN MEMORIAM BOB MARLEY1945-1981

Nas & Damian Marley - Distant Relatives [2010]

1. As We Enter
2. Tribes at War featuring K'naan
3. Strong Will Continue
4. Leaders featuring Stephen Marley
5. Friends
6. Count Your Blessings
7. Dispear
8. Land of Promise featuring Dennis Brown
9. In His Own Words featuring Stephen Marley
10. Nah Mean
11. Patience
12. My Generation featuring Joss Stone & Lil Wayne
13. Africa Must Wake Up featuring K'naan

Este exact ce vroiam să aud în 2010 din partea lui Nas şi exact ce mă aşteptam de la Damian Marley, cunoscând colaborarea celor doi din 2005 "Road to Zion".
Primele veşti despre "Distant Relatives" veneau în 2009 la premiile Grammy, când Nas dezvăluia reporterilor MTV că lucrează la un album cu Damian Marley, cel mă tânăr dintre copiii lui Bob Marley.
Înregistrările au început în 2008 în studiouri din Los Angeles, California şi Miami, Florida. Cea mai mare parte a albumului este produsă de Damian şi fratele lui mai mare Stephen Marley, folosindu-se instrumentaţie live în timpul înregistrărilor. Este o fuziune reuşită de hip hop şi raggae, pe material întâlnim şi sample-uri din muzica africană.
Conţinutul liric al albumului este axat pe Africa, abordând tema sărăciei, a trecutului îndepărtat şi al originii cetăţenilor de culoare din Statele Unite ale Americii.
Cei doi intenţionează să doneze o mare parte a veniturilor de la acest album pentru construirea unei şcoli în Africa. Deşi multe albume "caritabile" sunt lăudabile numai pentru acest aspect, nu este cazul albumului de faţă, el fiind unul foarte dinamic, după cum spune şi Damian Marley într-un interviu pentru revista "Rolling Stone", "vrem să fie ceva pe care să vreţi să-l ascultaţi în maşină".

Faithless - The Dance [2010]

1. Not Going Home
2. Feel Me featuring Blancmange
3. Crazy Bal'Heads featuring Johnny 'Itch' Fox
4. Comin' Around featuring Dougy Mandagi
5. Tweak Your Nipple
6. Flyin' HI
7. Love Is My Condition featuring Mia Maestro
8. Feelin' Good featuring Dido
9. North Star featuring Dido
10. Sun to Me
11. Scandalous

"The Dance" este al şaselea album de studio al trupei britanice Faithless formată din MC-ul Maxi Jazz şi duo-ul de producători muzicali Sister Bliss şi Rollo Armstrong.
De-a lungul materialelor lansate până acum, Faithless a lipit nucleului electronic al muzicii lor numeroase elemente de la trance, trip-hop, hip-hop, dance, pop până la rock şi raggae.
Acest material însă este probabil cel mai dance album al lor de până acum, fără foarte multe infulenţe din alte genuri muzicale, Sister Bliss comentând despre el că este ceva care să-i conecteze din nou cu ringul de dans. Obişnuit pentru Faithless, este un album care se remarcă prin varietatea de invitaţi -Blancmange, Johnny 'Itch' Fox, Dougy Mandagi, Mia Maestro- apare şi vechiul colaborator al trupei încă de pe primul album, Dido, care este dealtfel şi sora lui Rollo. Este un album Faithless 100%, un material care sigur o să fie exploziv în reprezentaţiile live.

Deşi Faithless nu are aproape nimic în comun cu hip hop-ul, trebuie să recunosc că rapper-ul budist Maxi Jazz are acel ceva care m-a convins să-l plasez în top 10 mc-i preferaţi.

Lou Reed - Transformer [1972]

1. Vicious
2. Andy's Chest
3. Perfect Day
4. Hangin' 'Round
5. Walk on the Wild Side
6. Make Up
7. Satellite of Love
8. Wagon Wheel
9. New York Telephone Conversation
10. I'm So Free
11. Goodnight Ladies

Transformer" este cel de-al doilea album solo al lui Lou Reed apărut în decembrie 1972. Faţă de predecesorul lui, care conţinea în mare parte piese din perioada Velvet Underground, acesta este în mare parte realizat din compoziţii noi, glam rock.
Albumul a fost produs de către David Bowie şi Mick Ronson, ambii fiind influenţaţi masiv de muzica lui Reed în Velvet Underground. În acea perioadă, Mick Ronson era chitaristul principal în trupa lui Bowie "the Spiders from Mars" şi a avut un rol important în înregistrarea albumului ca instrumentist, deasemenea ocupându-se şi de aranjamentul muzical, notabil fiind cel al vioarelor din "Perfect Day".
Deşi creditele cântecelor aparţin lui Reed, s-a bănuit foarte mult timp că "Wagon Wheel" este de fapt o compoziţie David Bowie.
Deşi "Vicious" nu a fost niciodată cântată de the Velvet Underground, se pare că melodia datează din perioada în care Reed făcea parte din trupă, iar aceasta colabora cu Andy Warhol.
După spusele lui Reed, Warhol i-a spus că ar trebui să scrie o piesă despre cineva rău. Când Reed la întrebat la ce anume se referă, acesta i-ar fi replicat "ştii tu, rău, ca şi cum te-aş lovi cu o floare".

Metallica - S&M [1999]

Disc one
1. The Ecstasy of Gold
2. The Call of Ktulu
3. Master of Puppets
4. Of Wolf and Man
5. The Thing That Should Not Be
6. Fuel
7. The Memory Remains
8. No Leaf Clover
9. Hero of the Day
10. Devil's Dance
11. Bleeding Me

Disc two
1. Nothing Else Matters
2. Until It Sleeps
3. For Whom the Bell Tolls
4. -Human
5. Wherever I May Roam
6. The Outlaw Torn
7. Sad But True
8. One
9. Enter Sandman
10. Battery

Formaţia de heavy/trash metal Metallica a luat naştere în Los Angeles, California în 1981, fondată când toboşarul Lars Ulrich a publicat un anunţ într-un ziar local.
Line-up-ul trupei înseamnă Lars Ulrich la tobe, James Hetfield la chitară ritmică şi voce, Kirk Hammett chitarist principal şi Robert Trujillo la chitară bas, după ce Metallica a colaborat cu o serie de basişti de-a lungul timpului.
"S&M" este abrevierea pentru "Symphony and Metallica", în acelaşi timp fiind un joc de cuvinte derivat de la "sadomasochism". Acest album live a fost înregistrat şi cântat împreună cu orchestra simfonică din San Francisco condusă de Michael Kamen în data de 22 aprilie 2009 la Berkeley Community Theatre.
Acesta este ultimul album alături de basistul Jason Newsted, deşi acesta a mai lucrat şi cântat cu Metallica şi după părăsirea trupei.
Acompaniamentul simfonic a fost compus de către Michael Kamen, care a fost dealtfel şi dirijorul din timpul concertului.
Ideea de a combina heavy metal-ul cu muzica clasică a fost -după cum a declarat Hetfield în repetate rânduri- a lui Cliff Burton (basist al trupei decedat în 1986), care era un mare iubitor de muzică clasică, în special de Johann Sebastian Bach.
"Concerto for Group and Orchestra" realizat de Deep Purple în 1969 a fost deasemenea o importantă sursă de inspiraţie pentru acest album live.
Piesele cântate au parcurs albumele trupei de la "Ride the Lightning" până la "ReLoad", dar apar şi două compoziţii noi, "No Leaf Clover" şi "-Human", precum şi un cover simfonic la "The Ecstasy of Gold" al lui Ennio Morricone.

Un live remarcabil şi de reper pentru muzica rock de până acum.

Cypress Hill - Rise Up [2010]

1. It Ain't Nothin' featuring Young De
2. Light It Up
3. Rise Up featuring Tom Morello
4. Get It Anyway
5. Pass the Dutch featuring Evidence şi The Alchemist
6. Bang Bang
7. K.U.S.H. (Introducing Kannabis Kartel)
8. Get 'Em Up
9. Carry Me Away featuring Mike Shinoda
10. Trouble Seeker featuring Daron Malakian
11. Take My Pain featuring Everlast
12. I Unlimited
13. Armed & Dangerous
14. Shut 'Em Down featuring Tom Morello
15. Armada Latina featuring Pitbull şi Marc Anthony

În sfârşit, după şase ani de pauză discografică (excluzând Greatest Hits-uri) apare mult aşteptatul "Rise Up", al optulea album de studio Cypress Hill şi primul lor material lansat la Priority Records (EMI), după ce până acum au colaborat numai cu casa de discuri Columbia.
Întâlnim pe acest disc invitaţi de marcă, precum Tom Morello de la Rage Against the Machine, Evidence de la Dilated Peoples, The Alchemist apare ca MC, nu producător muzical, Mike Shinoda de la Linkin Park, Daron Malakian de la System of a Down, Everlast, Marc Anthony şi alţii care merită menţionaţi sau nu. Artişti precum Ill Bill, Apathy, DJ Premier şi Slash, fostul chitarist de la Guns N' Roses trebuiau să apară pe album, dar se pare că aceste colaborări nu au văzut lumina zilei.
Excluzând bonus track-urile, celebrul DJ şi producător Muggs apare doar pe două dintre piese ca şi producător muzical, lăsând loc altor nume ca B-Real, Mike Shinoda, Jim Jonsin, gigantul Pete Rock şi DJ Khalil.
B-Real spune despre album "muzical am dorit un sound mai mare, mai agresiv şi evident ceva cu foarte multă dinamică. Ştii, sound-ul nostru a fost mereu brut şi greu, ameninţător şi de atmosferă ... Iar de data asta, deşi am vrut în continuare să fie dur şi întunecat, am vrut să fie şi mult mai uptempo.
Pentru că, în termeni de set-uri live, de fiecare dată când cântăm piese ce sună mai uptempo şi agresiv, oamenii le iubesc şi iese un show grozav. Aşa că lucrând la acest album, am vrut să facem melodii care să exprime bine despre ce este vorba într-un show live Cypress Hill."

Referitor la sunetul albumului, cu siguranţă nu mai stă sub marca DJ Muggs, mai degrabă se îndreaptă spre ce face The Alchemist.
Pentru mine acest album este ca o întâlnire cu un prieten din copilărie : mă bucur să-l aud, îmi place, însă sentimentele recepţionate din această întâlnire nu mai sunt aceleaşi ca altădată.

Jungle Brothers - Straight out the Jungle [1988]

1. Straight out the Jungle
2. What's Going On
3. Black is Black featuring Q-Tip
4. Jimbrowski
5. I'm Gonna Do You
6. I'll House You
7. On the Run
8. Behind the Bush
9. Because I Got it Like That
10. Braggin' & Boastin
11. Sounds of the Safari
12. Jimmy's Bonus Beat
13. The Promo featuring Q-Tip

Jungle Brothers, originari din New York sunt pionieri ai fuziunii dintre hip hop şi jazz şi deasemenea sunt primul grup hip hop ce a colaborat cu un producător de muzică house (Todd Terry).
Cu versuri afrocentrice şi beat-uri inovatoare pentru perioada golden age a hip hop-ului, albumul de debut "Straight out the Jungle" a fost foarte apreciat, deşi a fost un eşec comercial, fiind lansat la un label independent (Warlock Records).
Jungle Brothers aveau să semneze în anul următor cu Warner Bros. şi să scoată al doilea album "Done By the Forces of Nature" -care deşi este un album hip hop foarte bun, a stat în umbra lui "3 Feet High and Rising" al celor de la De La Soul, lansat în acelaşi an.
Single-ul hip-house "I'll House You" a influenţat foarte mult muzica hip hop şi dance în cluburi la acea vreme.
Acest album a marcat începutul colectivului Native Tongues, căruia i s-au alăturat artişti importanţi ca De La Soul, A Tribe Called Quest şi Black Sheep.

Vama Veche - Vama Veche [1999]

1. Vama Veche
2. V.S.T.
3. Hate
4. Ana
5. Nu am chef azi
6. Vara asta…
7. Hotel Cişmigiu
8. Hai să emigrăm
9. De ce?
10. Copilul şi durerea

"Liviu îi povesteşte lui Tudor într-o noapte de vară ce stătea sub semnul lui Eliade despre intenţia de a crea o trupă şi despre întîlnirile lui muzicale cu un pianist. Tudor este entuziasmat. Seara următoare, Traian (pianistul) întîlneşte într-un bar un băiat răguşit, ce părea că are voce. Era Tudor. Povestea se ţese uşor... uşor..."
Aşa pare să înceapă în 1996 povestea Vama Veche, o tânără formaţie care la 1 martie 1997 deschidea concertul Page & Plant (Led Zeppelin) în faţa a 10000 de oameni iar anul următor lansa albumul de debut "Nu am chef azi".
După succesul primului material, urmează în 1999 "Vama Veche", un album despre tinereţe, libertate, dragoste, viaţă având marea ca motiv central.
Este un album pe care îl asimilezi de la prima audiţie şi de care rămâi îndrăgostit sau un album iritant, care intră cu greu în tiparele rock.
Oricum ar fi privit, consider că la momentul respectiv a fost un album important în muzica românească şi cu siguranţă poate fi ascultat cu uşurinţă şi peste douăzeci de ani.

După zece ani de muzică, Vama Veche s-au despărţit, o parte din ei formând Vama, iar ceilalţi dând naştere proiectului Trupa Veche.

Vama Veche (1996-2006)

Luna Amară - Don't Let Your Dreams Fall Asleep [2009]

1. Into Another
2. Transitions
3. Chihlimbar
4. Unghii de drac
5. True Sunshine
6. Deadends
7. No Return
8. Kill the Dancer
9. Hunt the Wire
10. Floodmoses
11. Little Sun
12. Mara 2008 (bonus track)

"Ne-am hotărât, după multiple cazne, să nu mai încercăm să definim ceea ce cântăm. E clar că e rock, dar ce fel de rock...naiba ştie !" spune Mihnea Blidariu pe blogul trupei, fiind întrebat de un fan în ce stil muzical se încadrează Luna Amară.
Poate că este un rock/joc al culorilor; pe primul album tabloul era pictat în roşu (aprins) şi gri (dorian), pe al doilea în albastru, iar al treilea album aduce nuanţe de chihlimbar.
Albumul a fost dedicat de către membrii trupei "tinerilor din Basarabia care se luptă pentru libertate şi drepturi. Don't Let Your Dreams Fall Asleep! este mesajul nostru către ei".
Luna Amară sunt în acest moment Nick Făgădar (voce, chitară), Mihnea Blidariu (voce, chitară, trompetă), Mihnea Andrei Ferezan (chitară), Sorin Moraru (chitară bas) şi Răzvan Ristea (tobe).
Acest album a fost lucrat alături de Vali Deac, al doilea chitarist al trupei -după Petru Gavrilă-, care în aprilie 2009 a decis să părăsească trupa.
DLYDFA este un album dinamic, mult mai liric decât precedentul, cu o orchestraţie ce nu mai pune la îndoială faptul că Luna Amară sunt nişte artişti compleţi.

Deftones - Diamond Eyes [2010]

1. Diamond Eyes
2. Royal
3. CMND/CTRL
4. You've Seen the Butcher
5. Beauty School
6. Prince
7. Rocket Skates
8. Sextape
9. Risk
10. 976–EVIL
11. This Place Is Death

"Diamond Eyes" a fost lansat pe 4 mai 2010 şi este al şaselea album al trupei Deftones, originară din Sacramento, California.
Un alt album intitulat "Eros" trebuia să fie lansat anul trecut, însă a fost "băgat înapoi în sertar" pentru o perioadă nedeterminată, datorită unei tragedii în interiorul trupei : basistul Chi Cheng a intrat în comă după ce a suferit un grav accident rutier în noiembrie 2008.
Sperând să lanseze "Eros" cândva în viitor când Cheng îşi va reveni şi simţind că materialul nu reprezintă trupa la momentul respectiv, Deftones a început lucrul la un nou album alături de Sergio Vega, fostul basist al trupei post-hardcore Quicksand.
Vorbind despre atmosfera albumului, Chino Moreno, frontman-ul formaţiei spune că "inspiraţia şi unitatea noastră ca trupă e mai puternică decât a fost vreodată şi a trebuit să canalizăm această energie în muzica noastră".
Este un album puternic şi grav, cu nimic mai prejos decât celelalte cinci dinaintea lui.

GET WELL, CHI !

Brand Nubian - One for All [1990]

1. All for One
2. Feels So Good
3. Concerto in X Minor
4. Ragtime
5. To the Right
6. Dance to my Ministry
7. Drop the Bomb
8. Wake Up (Stimulated Dummies Mix)
9. Step to the Rear
10. Slow Down
11. Try to Do Me
12. Who Can Get Busy Like This Man...
13. Grand Puba, Positive & L.G
14. Brand Nubian
15. Wake Up (Reprisein the Sunshine)
16. Dedication

Pentru o idee corectă despre ce înseamnă cu adevărat Hip Hop, consider că e bine să începi cu aşa ceva !
Recunosc că am aflat târziu de acest nume -pentru mine începuturile hip hop au însemnat Nas, Wu-Tang Clan, DMX, Cypress Hill, Onyx şi alţii-, însă de la prima piesă ascultată m-au convins că e vorba de ceva autentic.
Brand Nubian înseamnă cei trei MC-i Grand Puba, Sadat X, Lord Jamar şi cei doi DJ-i, DJ Alamo şi DJ Sincere. "One for All" este albumul de debut al grupului new-yorkez şi a fost foarte apreciat la vremea lui pentru temele politice şi sociale abordate.
Brian Coleman, în cartea sa "Check the Technique", analizează albumul piesă cu piesă, alături de cele mai bune albume ale genului. Totuşi, în ciuda succesului pe care l-a avut, albumul nu a depăşit 350000 de exemplare vândute.
Producţia muzicală conţine motive ale hip hop-ului golden age, precum sample-uri din breakbeat-urile James Brown şi loop-uri r&b funky.
Cu siguranţă "One for All"este un album de referinţă pentru mulţi MC-i valoroşi şi a influenţat semnificativ direcţia hip-hopului la începutul anilor '90.

Kumm - Far From Telescopes [2009]

1. Mister Superman

2. Beautiful Country

3. Pop Song

4. Pink Ballon

5. Sleep Walk

6. (Bad Day)

7. Police

8. Fashion

9. Beauty Queen

10. Bird’s Eye View

11. Monkey in Your Stereo

12. Man in a Can

13. Fishing in the Swimming Pool

"O să descoperiţi pe album şi înregistrări care redau într-un fel atmosfera unei cântări între prieteni la un chef sau la un foc. Ele se află acolo, pe de o parte pentru că suntem convinşi că un cântec bun există şi fără prea mult make up şi tehnologie", ne spune Eugen Nuţescu, unul din fondatorii grupului Kumm.

Împreună cu aceste evadări low-fi, 12 piese de studio întregesc cel de-al cincilea album al trupei şi al doilea alături de vocalul Cătălin Mocan. "Far From Telescopes" este poate cel mai accesibil album al lor de până acum, abordând un indie rock cu influenţe pop mult mai simplificat ca orchestraţie faţă de materialele precedente.

Este un album dinamic, în forţă, care merge în altă direcţie faţă de predecesorul lui, "Different Parties". „Mai agitat şi mai modern” -după cum bine spune Oigăn.

Înregistrările pentru acest material au fost făcute în studioul Viţa de Vie, fiind realizat sub licenţă proprie.

Audiţie plăcută !

OutKast - Southernplayalisticadillacmuzik [1994]

1. Peaches
2. Myintrotoletuknow
3. Ain't No Thang
4. Welcome to Atlanta (Interlude)
5. Southernplayalisticadillacmuzik
6. Call of Da Wild featuring Goodie Mob
7. Player's Ball
8. Claimin' True
9. Club Donkey Ass (Interlude)
10. Funky Ride
11. Flim Flam (Interlude)
12. Git Up, Git Out featuring Goodie Mob
13. True Dat (Interlude)
14. Crumblin' Erb
15. Hootie Hoo
16. D.E.E.P.
17. Player's Ball (Reprise)

OutKast sunt André "André 3000" Benjamin şi Antwan "Big Boi" Patton. La început, duo-ul era cunoscut sub numele de The OKB -The OutKast Brothers-, dar mai târziu numele a rămas doar OutKast, deşi iniţial cei doi au vrut să se numească "2 Shades Deep" sau "The Misfits". "Southernplayalisticadillacmuzik" este albumul de debut al formaţiei, iar stilul muzical abordat este o combinaţie de Dirty South şi G-Funk.
Acesta este cam singurul album OutKast în care versurile sunt orientate spre stilul gangsta, pe albumele viitoare apar teme morale, iar muzica se va îndrepta spre funk, soul, muzică electronică, poezie, elemente jazz şi blues, rămânând totuşi sub paleta hip-hop.
În ciuda succesului comercial, OutKast a păstrat o notă experimentală şi sunt apreciaţi pentru originalitatea şi conţinutul artistic al muzicii lor.

Lauryn Hill - The Miseducation of Lauryn Hill [1998]

1. Intro
2. Lost Ones
3. Ex-Factor
4. To Zion featuring Carlos Santana
5. Doo Wop (That Thing)
6. Superstar
7. Final Hour
8. When It Hurts So Bad
9. I Used To Love Him featuring Mary J. Blige
10. Forgive Them Father
11. Every Ghetto, Every City
12. Nothing Even Matters featuring D'Angelo
13. Everything Is Everything
14. The Miseducation of Lauryn Hill
15. Can't Take My Eyes Off Of You -bonus track
16. Sweetest Thing (Mahogany Mix) -bonus track
17. Tell Him -bonus track

Acesta este albumul de debut -şi până în momentul de faţă singurul album de studio- al lui Lauryn Hill ca şi artist solo.
Titlul albumului este parţial inspirat de cartea lui Carter G. Woodson, "The Mis-Education of the Negro" publicată în 1933, care punea în discuţie îndoctrinarea afro-americanilor în şcoli, deasemenea titlul face referire şi la filmul şi romanul autobiografic "The Education of Sonny Carson".
Partea lirică a albumului vorbeşte despre prima sarcină a artistei -Zion avea să se numească băieţelul ei, tatăl fiind Rohan Marley-, despre tensiunile din Fugees, grupul muzical din care a făcut parte, dar şi despre dragoste şi Dumnezeu.
Stilul muzical adună elemente r&b, hip hop, soul, reggae, şi gospel, datorate artiştilor cu care Lauryn Hill a lucrat de-a lungul timpului : Cece Winans, Aretha Franklin, Witney Houston.
Cea mai mare parte a albumului a fost înregistrată la Tuff Gong Studios în Kingston (Jamaica), studio construit de legenda reggae Bob Marley.
Iniţial, Wyclef Jean, fostul coleg de trupă al lui Lauryn nu a sprijinit înregistrarea acestui album, dar în cele din urmă şi-a oferit ajurorul ca şi producător, însă a fost refuzat de către artistă.

Pentru mine, "The Miseducation of Lauryn Hill" este unul dintre cele mai valoroase albume ale anilor '90, de o profunzime autentică. M-a influenţat atât în muzica pe care o ascult, cât şi în percepţia despre un artist hip-hop adevărat.

Coldplay - Prospekt's March [2008]

1. Life in Technicolor II
2. Postcards from Far Away
3. Glass of Water
4. Rainy Day
5. Prospekt's March/Poppyfields
6. Lost+ featuring Jay-Z

7. Lovers in Japan (Osaka Sun Mix)
8. Now My Feet Won't Touch the Ground

EP-ul "Prospekt's March" conţine piese ce nu au intrat pe "Viva la Vida or Death and All His Friends", cel de-al patrulea album al trupei.
Primul single de pe acest material, "Life in Technicolor II" este varianta cu voce a instrumentalului "Life in Technicolor" de pe cel mai recent album, cu un videoclip foarte simpatic în care membrii trupei sunt marionete într-un teatru de păpuşi.
Deasemenea, pe material apare şi o înregistrare live a melodiei "Lost" alături de Jay-Z.
Coperta EP-ului este realizată dintr-un fragment al tabloului "Bătălia de la Poitiers" de Eugène Delacroix si este similară cu cea de la "Viva la Vida or Death and All His Friends".
Spre deosebire de primele albume unde influenţele erau Radiohead, Jeff Buckley, U2 şi Travis acum muzica celor de la Coldplay este orientată mai degrabă spre Blur, Arcade Fire şi My Bloody Valentine.

Guru - Jazzmatazz, Vol. 3: Streetsoul [2000]

1. Intro
2. Keep Your Worries featuring Angie Stone
3. Hustlin' Daze featuring Donell Jones
4. All I Said featuring Macy Gray and Pharrell
5. Certified featuring Bilal and Jay Dee
6. Plenty featuring Erykah Badu
7. Lift Your Fist featuring The Roots
8. Guidance featuring Amel Larrieux
9. Interlude (Brooklyn Skit)
10. Supa Love featuring Kelis
11. No More featuring Craig David
12. Where's My Ladies? featuring Big Shug
13. Night Vision featuring Isaac Hayes
14. Who's There? featuring Les Nubians
15. Mashin' up da World featuring Prodigal Son and Junior Reid
16. Timeless featuring Herbie Hancock

Guru -acronim de la Gifted Unlimited Rhymes Universal- a dobândit notorietate în grupul Gang Starr alături de DJ Premier, însă a a avut destule proiecte muzicale şi ca artist solo.
"Streetsoul" este al treiea dintr-o serie de patru albume ce poartă numele de Jazzmatazz.
Această serie iese de sub amprenta lui DJ Premier, fiind mult mai orientată spre jazz, soul şi R&B, iar albumul de faţă nu face de loc excepţie.
Alături de Guru, cântă veterani ai jazzului şi R&B-ului precum Herbie Hancock şi Isaac Hayes dar şi artişti din aceiaşi generaţie cu MCul, precum Erykah Badu, Bilal şi The Roots. Este un album predominat de jazz rap, cu siguranţă pe gustul ascultătorilor de hip hop dar şi al celor de neo soul şi R&B-ul anilor '90 şi 2000, dar poate stârni şi curiozitatea pasionaţilor de jazz, melodia cu Erykah Badu fiind o frumoasă îmbinare a celor două genuri -jazz şi rap.
Nu e cazul să spun mai multe, este un album accesibil din punct de vedere muzical însă profund din toate punctele de vedere, liric şi instrumental.

in memoriam Keith Elam a.k.a. Guru

1966-2010

Aievea - Cinema [2009]

1. Joy Of Life
2. Slowly
3. Papillon
4. Am Uitat
5. Traces
6. Crazy
7. Cinema
8. Red
9. Ada Kaleh
10. Azi
11. Light
12. It Happened Last
13. Turn Back Time

"Cinema" este cadoul pe care trupa l-a făcut pe 19 decembrie 2009 ascultătorilor săi. Albumul a fost oferit pe memory stick celor care au venit la concertul de lansare, pentru că "toată lumea copiază muzică de unde apucă. Acum ai ocazia să o copiezi direct de la cei care o fac :)", ne spune siteul oficial al trupei.
Acesta este cel de-al doilea album Aievea, succesor lui "Scared of Jazz" şi numeroase proiecte separate ale membrilor.
Îmbină un nu jazz foarte delicios cu elemente pop pe alocuri, iar împreună cu vocea feminină hipnotică se crează o atmosferă intimă ce duce gândul la o coloană de film; un film despre bucuria vieţii trăită pe îndelete, despre nostalgie şi o frumoasă poveste de dragoste trăită pe dispăruta insulă Ada Kaleh din apropierea Orşovei. Aievea sunt Marta Hristea (voce), Vlaicu Golcea (electronice, keyboards, contrabas), Electric Brother (electronice, bass, chitară, instrumente acustice), Tavi Scurtu (tobe) şi au colaborat la acest album cu Casa Gontz (visuals) şi Uţu Pascu(sound-designer şi co-producător).
Opt dintre treisprezece piese beneficiază de nişte videoclipuri speciale realizate de artistul vizual Gontz.
Numai muzicieni unul şi unul; acest album transcende limita spaţiului, ţinând cont că Marta Hristea se află în Olanda iar restul membrilor se împart între Bucureşti şi Timişoara.

Radiohead - The Bends [1995]

1. Planet Telex
2. The Bends
3. High and Dry
4. Fake Plastic Trees
5. Bones
6. (Nice Dream)
7. Just
8. My Iron Lung
9. Bullet Proof..I Wish I Was
10. Black Star
11. Sulk
12. Street Spirit (Fade Out)

După succesul subit pe care care l-a avut primul album"Pablo Honey" -în special single-ul "Creep"-, Radiohead a susţinut un lung turneu care s-a întins aproape pe doi ani, fapt care a generat ceva stres între membrii trupei - care era cât pe ce să se destrame. După acest turneu, a început lucrul la următorul material, EP-ul "My Iron Lung", ce avea să marcheze trecerea la o mai mare profunzime a muzicii Radiohead, concretizată pe cel de-al doilea album "The Bends".
Acest album este prima colaborare cu inginerul de sunet Nigel Godrich, -despre care se spune că este "al şaselea membru al trupei"-; o colaborare trainică, ce se va extinde şi pe celelalte albume ale formaţiei.
Faţă de primul album, se simte o utilizare mai amplă a keyboardurilor şi se schimbă stilul introspectiv post-grunge într-un rock mai deschis, iar tematatica versurilor lui Thom Yorke creşte de la frământările personale la probleme sociale şi globale. Artworkul e realizat de Stanley Donwood împreună cu Yorke, sub numele de "The White Chocolate Farm" -nume mai târziu redus la Tchock-, Donwood realizând mai toate copertele viitoare ale materialelor Radiohead.
"The Bends" a generat critici pozitive la vremea lui, chiar mai mult decât precedentul său, aflându-se pe locul 110 la Rolling Stone's 500 Greatest Albums of All Time.

Albumul meu preferat de la Radiohead este cel care urmează după acesta şi anume "OK Computer", pe care îl consider unul dintre cele mai bune albume rock din toate timpurile. Dar cu siguranţă "The Bends" reprezintă un moment cheie în istoria trupei, care întăreşte toată ideea de Radiohead.

Emilíana Torrini - Me and Armini [2008]

1. Fireheads
2. Me and Armini
3. Birds
4. Heard It All Before
5. Ha Ha
6. Big Jumps
7. Jungle Drum
8. Hold Heart
9. Gun
10. Beggar's Prayer
11. Dead Duck
12. Bleeder

În ciuda faptului că Emilíana Torrini cântă de ceva vreme -cam de prin '94-, prima oară am auzit de ea văzând videoclipul la cel de-al treilea single de pe acest album şi anume "Jungle Drum".
Melodia mi-a captat atenţia şi mi-am spus că probabil restul muzicii artistei trebuie să ofere mai mult. Şi nu m-am înşelat !
"Me and Armini" este al cincilea album al artistei islandeze -şi al treilea care este lansat în afara Islandei- şi este foarte diferit de piesa despre care vă povesteam mai sus.
Urmăreşte o linie destul de downtempo şi are o sensibilitate pop, auzindu-se pe material în mare parte instrumente acustice.

Deşi poate nu aţi recunoscut-o, pe Emilíana Torrini aţi mai auzit-o cântând "Gollum's Song" în timpul creditelor de la filmul "The Lord of the Rings: The Two Towers".

OFX - Roots [2004]

1. Viens
2. Lagos
3. France
4. Mon Histoire
5. Yellow Mo'mo
6. Afrique Je T'Aime (Interlude)
7. Je Rap featurin Sly the Mic Buddah
8. Les Soeurs J
9. Lady
10. La Ou featuring Sir Samuel
11. Jeunes Loups (Intro)
12. Jeunes Loups
13. Leve
14. Courbez L'Echine
15. Ailleurs
16. Black Rock
17. Oh Yes (Interlude)
18. Berceuse featuring Ayọ
19. Trop Tard, Trop Vite

Numele OFX poate nu spune foarte multe ascultătorilor de hip-hop, însă o dată ce apăsaţi pe play veţi descoperi pe doi dintre cei şase MC de la Saian Supa Crew. Este vorba de Feniksi (aka Fefe) şi Vicelow, doi dintre cei mai funky şi melodioşi rapperi ai Franţei. Din trupă a făcut parte şi KLR, până acesta a decedat în 1999. Roots este albumul de debut al trupei OFX.
Nu este cu mult diferit de ceea ce făceau cei doi în colectivul mai sus menţionat, însă aş putea spune că aici skill-urile lor ca MCi ating apogeul, albumul fiind presărat pe alocuri cu obişnuitele lor scratchuri vocale şi beatbox.
Are diverse influenţe, de la raggae, ritmuri africane până la pop şi soul, iar sample-urile nu sunt foarte prezente, cum ne-am aştepta la un album hip-hop.
Nu este albumul meu preferat de rap, însă urmăresc cu plăcere flow-ul celor doi -preferatul meu din OFX fiind Feniksi-, iar acest material poate da oricui lecţii despre ce înseamnă doi MCi adevăraţi care ştiu cu ce se ocupă.
Merită ascultat, este un album foarte bun, cel puţin pentru cei care savurează rap-ul francez !

Sade - Soldier of Love [2010]

1. The Moon and the Sky
2. Soldier of Love
3. Morning Bird
4. Babyfather
5. Long Hard Road
6. Be That Easy
7. Bring Me Home
8. In Another Time
9. Skin
10. The Safest Place

Acesta este cel de-al şaselea album al trupei londoneze Sade, iar pentru mine este la fel de proaspăt şi de intens ca şi primul. Îmi place totul la acest album, începând de la copertă, aranjament muzical până la versuri.

Copertele albumelor Sade sunt foarte estetice -preferata mea este cea de la Lovers Rock- iar aceasta nu se dezice de la această continuitate; păstrează culorile calde, ca de tablou având-o pe frumoasa nigeriană Adu în cadru.

Sade Adu - care este şi textierul principal al trupei - reuşeşte să inducă o stare de melancolie şi vulnerabilitate prin vocea sa puternică şi adâncă.
Piesele se îmbină perfect una cu cealaltă; este un album închegat care se cere ascultat integral.
Nu ştiu ce aş mai putea spune despre acest album, decât poate că reuşeşte să mă aducă în acea stare de linişte şi relaxare care mă face să vreau să-l ascult din nou după ce abia s-a sfârşit.

Placebo - Live at Angkor Wat [2008]

1. Meds
2. Because I Want You
3. Follow the Cops Back Home
4. Black-Eyed
5. Post Blue
6. Blind
7. Drag
8. Teenage Angst
9. Twenty Years

Acest material al trupei Placebo este o înregistrare a concertului pe care l-au susţinut pe 7 decembrie 2008 la complexul de temple Angkor Wat din Cambodgia pentru MTV EXIT, cu scopul de a atrage atenţia asupra traficului de persoane.
Din câte ştiu, este primul eveniment live al formaţiei cu noul baterist Steve Forrest, după ce Steven Hewitt a decis să nu mai facă parte din Placebo în 2007.
Toate piesele sunt orchestrate diferit de variantele de studio, într-o manieră acustică. Din păcate nu a fost lansat ca album de sine stătător, ci în format DVD ca bonus la al şaselea album "Battle for the Sun".
Merită ascultat ca album live, dar şi atmosfera profundă şi calmă pe care o transmite varianta video a concertului nu e deloc de neglijat.
Pentru ascultătorii Placebo cu siguranţă este altceva, dar şi încă o dovadă că veteranii trupei Brian Molko şi Stefen Olsdal, sunt cu adevărat nişte muzicieni desăvârşiţi.