Kumm - Far From Telescopes [2009]

1. Mister Superman

2. Beautiful Country

3. Pop Song

4. Pink Ballon

5. Sleep Walk

6. (Bad Day)

7. Police

8. Fashion

9. Beauty Queen

10. Bird’s Eye View

11. Monkey in Your Stereo

12. Man in a Can

13. Fishing in the Swimming Pool

"O să descoperiţi pe album şi înregistrări care redau într-un fel atmosfera unei cântări între prieteni la un chef sau la un foc. Ele se află acolo, pe de o parte pentru că suntem convinşi că un cântec bun există şi fără prea mult make up şi tehnologie", ne spune Eugen Nuţescu, unul din fondatorii grupului Kumm.

Împreună cu aceste evadări low-fi, 12 piese de studio întregesc cel de-al cincilea album al trupei şi al doilea alături de vocalul Cătălin Mocan. "Far From Telescopes" este poate cel mai accesibil album al lor de până acum, abordând un indie rock cu influenţe pop mult mai simplificat ca orchestraţie faţă de materialele precedente.

Este un album dinamic, în forţă, care merge în altă direcţie faţă de predecesorul lui, "Different Parties". „Mai agitat şi mai modern” -după cum bine spune Oigăn.

Înregistrările pentru acest material au fost făcute în studioul Viţa de Vie, fiind realizat sub licenţă proprie.

Audiţie plăcută !

OutKast - Southernplayalisticadillacmuzik [1994]

1. Peaches
2. Myintrotoletuknow
3. Ain't No Thang
4. Welcome to Atlanta (Interlude)
5. Southernplayalisticadillacmuzik
6. Call of Da Wild featuring Goodie Mob
7. Player's Ball
8. Claimin' True
9. Club Donkey Ass (Interlude)
10. Funky Ride
11. Flim Flam (Interlude)
12. Git Up, Git Out featuring Goodie Mob
13. True Dat (Interlude)
14. Crumblin' Erb
15. Hootie Hoo
16. D.E.E.P.
17. Player's Ball (Reprise)

OutKast sunt André "André 3000" Benjamin şi Antwan "Big Boi" Patton. La început, duo-ul era cunoscut sub numele de The OKB -The OutKast Brothers-, dar mai târziu numele a rămas doar OutKast, deşi iniţial cei doi au vrut să se numească "2 Shades Deep" sau "The Misfits". "Southernplayalisticadillacmuzik" este albumul de debut al formaţiei, iar stilul muzical abordat este o combinaţie de Dirty South şi G-Funk.
Acesta este cam singurul album OutKast în care versurile sunt orientate spre stilul gangsta, pe albumele viitoare apar teme morale, iar muzica se va îndrepta spre funk, soul, muzică electronică, poezie, elemente jazz şi blues, rămânând totuşi sub paleta hip-hop.
În ciuda succesului comercial, OutKast a păstrat o notă experimentală şi sunt apreciaţi pentru originalitatea şi conţinutul artistic al muzicii lor.

Lauryn Hill - The Miseducation of Lauryn Hill [1998]

1. Intro
2. Lost Ones
3. Ex-Factor
4. To Zion featuring Carlos Santana
5. Doo Wop (That Thing)
6. Superstar
7. Final Hour
8. When It Hurts So Bad
9. I Used To Love Him featuring Mary J. Blige
10. Forgive Them Father
11. Every Ghetto, Every City
12. Nothing Even Matters featuring D'Angelo
13. Everything Is Everything
14. The Miseducation of Lauryn Hill
15. Can't Take My Eyes Off Of You -bonus track
16. Sweetest Thing (Mahogany Mix) -bonus track
17. Tell Him -bonus track

Acesta este albumul de debut -şi până în momentul de faţă singurul album de studio- al lui Lauryn Hill ca şi artist solo.
Titlul albumului este parţial inspirat de cartea lui Carter G. Woodson, "The Mis-Education of the Negro" publicată în 1933, care punea în discuţie îndoctrinarea afro-americanilor în şcoli, deasemenea titlul face referire şi la filmul şi romanul autobiografic "The Education of Sonny Carson".
Partea lirică a albumului vorbeşte despre prima sarcină a artistei -Zion avea să se numească băieţelul ei, tatăl fiind Rohan Marley-, despre tensiunile din Fugees, grupul muzical din care a făcut parte, dar şi despre dragoste şi Dumnezeu.
Stilul muzical adună elemente r&b, hip hop, soul, reggae, şi gospel, datorate artiştilor cu care Lauryn Hill a lucrat de-a lungul timpului : Cece Winans, Aretha Franklin, Witney Houston.
Cea mai mare parte a albumului a fost înregistrată la Tuff Gong Studios în Kingston (Jamaica), studio construit de legenda reggae Bob Marley.
Iniţial, Wyclef Jean, fostul coleg de trupă al lui Lauryn nu a sprijinit înregistrarea acestui album, dar în cele din urmă şi-a oferit ajurorul ca şi producător, însă a fost refuzat de către artistă.

Pentru mine, "The Miseducation of Lauryn Hill" este unul dintre cele mai valoroase albume ale anilor '90, de o profunzime autentică. M-a influenţat atât în muzica pe care o ascult, cât şi în percepţia despre un artist hip-hop adevărat.

Coldplay - Prospekt's March [2008]

1. Life in Technicolor II
2. Postcards from Far Away
3. Glass of Water
4. Rainy Day
5. Prospekt's March/Poppyfields
6. Lost+ featuring Jay-Z

7. Lovers in Japan (Osaka Sun Mix)
8. Now My Feet Won't Touch the Ground

EP-ul "Prospekt's March" conţine piese ce nu au intrat pe "Viva la Vida or Death and All His Friends", cel de-al patrulea album al trupei.
Primul single de pe acest material, "Life in Technicolor II" este varianta cu voce a instrumentalului "Life in Technicolor" de pe cel mai recent album, cu un videoclip foarte simpatic în care membrii trupei sunt marionete într-un teatru de păpuşi.
Deasemenea, pe material apare şi o înregistrare live a melodiei "Lost" alături de Jay-Z.
Coperta EP-ului este realizată dintr-un fragment al tabloului "Bătălia de la Poitiers" de Eugène Delacroix si este similară cu cea de la "Viva la Vida or Death and All His Friends".
Spre deosebire de primele albume unde influenţele erau Radiohead, Jeff Buckley, U2 şi Travis acum muzica celor de la Coldplay este orientată mai degrabă spre Blur, Arcade Fire şi My Bloody Valentine.

Guru - Jazzmatazz, Vol. 3: Streetsoul [2000]

1. Intro
2. Keep Your Worries featuring Angie Stone
3. Hustlin' Daze featuring Donell Jones
4. All I Said featuring Macy Gray and Pharrell
5. Certified featuring Bilal and Jay Dee
6. Plenty featuring Erykah Badu
7. Lift Your Fist featuring The Roots
8. Guidance featuring Amel Larrieux
9. Interlude (Brooklyn Skit)
10. Supa Love featuring Kelis
11. No More featuring Craig David
12. Where's My Ladies? featuring Big Shug
13. Night Vision featuring Isaac Hayes
14. Who's There? featuring Les Nubians
15. Mashin' up da World featuring Prodigal Son and Junior Reid
16. Timeless featuring Herbie Hancock

Guru -acronim de la Gifted Unlimited Rhymes Universal- a dobândit notorietate în grupul Gang Starr alături de DJ Premier, însă a a avut destule proiecte muzicale şi ca artist solo.
"Streetsoul" este al treiea dintr-o serie de patru albume ce poartă numele de Jazzmatazz.
Această serie iese de sub amprenta lui DJ Premier, fiind mult mai orientată spre jazz, soul şi R&B, iar albumul de faţă nu face de loc excepţie.
Alături de Guru, cântă veterani ai jazzului şi R&B-ului precum Herbie Hancock şi Isaac Hayes dar şi artişti din aceiaşi generaţie cu MCul, precum Erykah Badu, Bilal şi The Roots. Este un album predominat de jazz rap, cu siguranţă pe gustul ascultătorilor de hip hop dar şi al celor de neo soul şi R&B-ul anilor '90 şi 2000, dar poate stârni şi curiozitatea pasionaţilor de jazz, melodia cu Erykah Badu fiind o frumoasă îmbinare a celor două genuri -jazz şi rap.
Nu e cazul să spun mai multe, este un album accesibil din punct de vedere muzical însă profund din toate punctele de vedere, liric şi instrumental.

in memoriam Keith Elam a.k.a. Guru

1966-2010

Aievea - Cinema [2009]

1. Joy Of Life
2. Slowly
3. Papillon
4. Am Uitat
5. Traces
6. Crazy
7. Cinema
8. Red
9. Ada Kaleh
10. Azi
11. Light
12. It Happened Last
13. Turn Back Time

"Cinema" este cadoul pe care trupa l-a făcut pe 19 decembrie 2009 ascultătorilor săi. Albumul a fost oferit pe memory stick celor care au venit la concertul de lansare, pentru că "toată lumea copiază muzică de unde apucă. Acum ai ocazia să o copiezi direct de la cei care o fac :)", ne spune siteul oficial al trupei.
Acesta este cel de-al doilea album Aievea, succesor lui "Scared of Jazz" şi numeroase proiecte separate ale membrilor.
Îmbină un nu jazz foarte delicios cu elemente pop pe alocuri, iar împreună cu vocea feminină hipnotică se crează o atmosferă intimă ce duce gândul la o coloană de film; un film despre bucuria vieţii trăită pe îndelete, despre nostalgie şi o frumoasă poveste de dragoste trăită pe dispăruta insulă Ada Kaleh din apropierea Orşovei. Aievea sunt Marta Hristea (voce), Vlaicu Golcea (electronice, keyboards, contrabas), Electric Brother (electronice, bass, chitară, instrumente acustice), Tavi Scurtu (tobe) şi au colaborat la acest album cu Casa Gontz (visuals) şi Uţu Pascu(sound-designer şi co-producător).
Opt dintre treisprezece piese beneficiază de nişte videoclipuri speciale realizate de artistul vizual Gontz.
Numai muzicieni unul şi unul; acest album transcende limita spaţiului, ţinând cont că Marta Hristea se află în Olanda iar restul membrilor se împart între Bucureşti şi Timişoara.

Radiohead - The Bends [1995]

1. Planet Telex
2. The Bends
3. High and Dry
4. Fake Plastic Trees
5. Bones
6. (Nice Dream)
7. Just
8. My Iron Lung
9. Bullet Proof..I Wish I Was
10. Black Star
11. Sulk
12. Street Spirit (Fade Out)

După succesul subit pe care care l-a avut primul album"Pablo Honey" -în special single-ul "Creep"-, Radiohead a susţinut un lung turneu care s-a întins aproape pe doi ani, fapt care a generat ceva stres între membrii trupei - care era cât pe ce să se destrame. După acest turneu, a început lucrul la următorul material, EP-ul "My Iron Lung", ce avea să marcheze trecerea la o mai mare profunzime a muzicii Radiohead, concretizată pe cel de-al doilea album "The Bends".
Acest album este prima colaborare cu inginerul de sunet Nigel Godrich, -despre care se spune că este "al şaselea membru al trupei"-; o colaborare trainică, ce se va extinde şi pe celelalte albume ale formaţiei.
Faţă de primul album, se simte o utilizare mai amplă a keyboardurilor şi se schimbă stilul introspectiv post-grunge într-un rock mai deschis, iar tematatica versurilor lui Thom Yorke creşte de la frământările personale la probleme sociale şi globale. Artworkul e realizat de Stanley Donwood împreună cu Yorke, sub numele de "The White Chocolate Farm" -nume mai târziu redus la Tchock-, Donwood realizând mai toate copertele viitoare ale materialelor Radiohead.
"The Bends" a generat critici pozitive la vremea lui, chiar mai mult decât precedentul său, aflându-se pe locul 110 la Rolling Stone's 500 Greatest Albums of All Time.

Albumul meu preferat de la Radiohead este cel care urmează după acesta şi anume "OK Computer", pe care îl consider unul dintre cele mai bune albume rock din toate timpurile. Dar cu siguranţă "The Bends" reprezintă un moment cheie în istoria trupei, care întăreşte toată ideea de Radiohead.

Emilíana Torrini - Me and Armini [2008]

1. Fireheads
2. Me and Armini
3. Birds
4. Heard It All Before
5. Ha Ha
6. Big Jumps
7. Jungle Drum
8. Hold Heart
9. Gun
10. Beggar's Prayer
11. Dead Duck
12. Bleeder

În ciuda faptului că Emilíana Torrini cântă de ceva vreme -cam de prin '94-, prima oară am auzit de ea văzând videoclipul la cel de-al treilea single de pe acest album şi anume "Jungle Drum".
Melodia mi-a captat atenţia şi mi-am spus că probabil restul muzicii artistei trebuie să ofere mai mult. Şi nu m-am înşelat !
"Me and Armini" este al cincilea album al artistei islandeze -şi al treilea care este lansat în afara Islandei- şi este foarte diferit de piesa despre care vă povesteam mai sus.
Urmăreşte o linie destul de downtempo şi are o sensibilitate pop, auzindu-se pe material în mare parte instrumente acustice.

Deşi poate nu aţi recunoscut-o, pe Emilíana Torrini aţi mai auzit-o cântând "Gollum's Song" în timpul creditelor de la filmul "The Lord of the Rings: The Two Towers".

OFX - Roots [2004]

1. Viens
2. Lagos
3. France
4. Mon Histoire
5. Yellow Mo'mo
6. Afrique Je T'Aime (Interlude)
7. Je Rap featurin Sly the Mic Buddah
8. Les Soeurs J
9. Lady
10. La Ou featuring Sir Samuel
11. Jeunes Loups (Intro)
12. Jeunes Loups
13. Leve
14. Courbez L'Echine
15. Ailleurs
16. Black Rock
17. Oh Yes (Interlude)
18. Berceuse featuring Ayọ
19. Trop Tard, Trop Vite

Numele OFX poate nu spune foarte multe ascultătorilor de hip-hop, însă o dată ce apăsaţi pe play veţi descoperi pe doi dintre cei şase MC de la Saian Supa Crew. Este vorba de Feniksi (aka Fefe) şi Vicelow, doi dintre cei mai funky şi melodioşi rapperi ai Franţei. Din trupă a făcut parte şi KLR, până acesta a decedat în 1999. Roots este albumul de debut al trupei OFX.
Nu este cu mult diferit de ceea ce făceau cei doi în colectivul mai sus menţionat, însă aş putea spune că aici skill-urile lor ca MCi ating apogeul, albumul fiind presărat pe alocuri cu obişnuitele lor scratchuri vocale şi beatbox.
Are diverse influenţe, de la raggae, ritmuri africane până la pop şi soul, iar sample-urile nu sunt foarte prezente, cum ne-am aştepta la un album hip-hop.
Nu este albumul meu preferat de rap, însă urmăresc cu plăcere flow-ul celor doi -preferatul meu din OFX fiind Feniksi-, iar acest material poate da oricui lecţii despre ce înseamnă doi MCi adevăraţi care ştiu cu ce se ocupă.
Merită ascultat, este un album foarte bun, cel puţin pentru cei care savurează rap-ul francez !

Sade - Soldier of Love [2010]

1. The Moon and the Sky
2. Soldier of Love
3. Morning Bird
4. Babyfather
5. Long Hard Road
6. Be That Easy
7. Bring Me Home
8. In Another Time
9. Skin
10. The Safest Place

Acesta este cel de-al şaselea album al trupei londoneze Sade, iar pentru mine este la fel de proaspăt şi de intens ca şi primul. Îmi place totul la acest album, începând de la copertă, aranjament muzical până la versuri.

Copertele albumelor Sade sunt foarte estetice -preferata mea este cea de la Lovers Rock- iar aceasta nu se dezice de la această continuitate; păstrează culorile calde, ca de tablou având-o pe frumoasa nigeriană Adu în cadru.

Sade Adu - care este şi textierul principal al trupei - reuşeşte să inducă o stare de melancolie şi vulnerabilitate prin vocea sa puternică şi adâncă.
Piesele se îmbină perfect una cu cealaltă; este un album închegat care se cere ascultat integral.
Nu ştiu ce aş mai putea spune despre acest album, decât poate că reuşeşte să mă aducă în acea stare de linişte şi relaxare care mă face să vreau să-l ascult din nou după ce abia s-a sfârşit.

Placebo - Live at Angkor Wat [2008]

1. Meds
2. Because I Want You
3. Follow the Cops Back Home
4. Black-Eyed
5. Post Blue
6. Blind
7. Drag
8. Teenage Angst
9. Twenty Years

Acest material al trupei Placebo este o înregistrare a concertului pe care l-au susţinut pe 7 decembrie 2008 la complexul de temple Angkor Wat din Cambodgia pentru MTV EXIT, cu scopul de a atrage atenţia asupra traficului de persoane.
Din câte ştiu, este primul eveniment live al formaţiei cu noul baterist Steve Forrest, după ce Steven Hewitt a decis să nu mai facă parte din Placebo în 2007.
Toate piesele sunt orchestrate diferit de variantele de studio, într-o manieră acustică. Din păcate nu a fost lansat ca album de sine stătător, ci în format DVD ca bonus la al şaselea album "Battle for the Sun".
Merită ascultat ca album live, dar şi atmosfera profundă şi calmă pe care o transmite varianta video a concertului nu e deloc de neglijat.
Pentru ascultătorii Placebo cu siguranţă este altceva, dar şi încă o dovadă că veteranii trupei Brian Molko şi Stefen Olsdal, sunt cu adevărat nişte muzicieni desăvârşiţi.